Avocați specializați
în fonduri europene

Cine trebuie să suporte greșelile statului în mecanismul fondurilor europene – statul sau beneficiarii acestor fonduri?

0

Întârzieri în mecanismul cererilor de plată și impactul asupra termenului de 31 decembrie 2023

Una dintre situațiile recurente apărute în practica recentă a fondurilor europene și care sugerează o neregulă sistemică privește proiectele în cadrul cărora beneficiarii au efectuat plăți către furnizori după data de 31 decembrie 2023, pentru ca, ulterior, după o perioadă semnificativă de timp, să fie emise procese-verbale de constatare a neregulilor prin care s-a dispus restituirea finanțării, deși depășirea termenului de 31 decembrie 2023 nu era imputabilă beneficiarilor.

Problema a apărut în contextul în care, potrivit art. 65 alin. (2) din Regulamentul 1303/2013, eligibilitatea cheltuielilor pentru contribuțiile din fondurile ESI (respectiv fondurile structurale și de investiții europene, adică FEDR, FSE, FEADR și FEPAM) era condiționată de efectuarea plății de către beneficiar până cel târziu la 31 decembrie 2023.

În cazul beneficiarilor care au apelat la mecanismul cererilor de plată, era necesar ca autoritatea de management să efectueze în timp util transferurile, pentru a permite beneficiarilor ca, la rândul lor, să achite facturile furnizorilor până în ultima zi a anului 2023.

În timp ce, în cazul beneficiarilor, termenele în care aceștia trebuie să-și îndeplinească obligațiile au un moment cert de la care încep să curgă, în cazul autorităților de management, termenul în care trebuie să vireze beneficiarilor valoarea cheltuielilor rambursabile începe să curgă de la momentul în care dispun de resurse în conturile proprii.

Așa fiind, întrucât spre finalul anului 2023, unele autorități de management au dispus de resurse în conturile proprii extrem de târziu, acestea au făcut plățile către beneficiari abia în jurul datelor de 27–28 decembrie 2023.

Ca să fie lucrurile și mai complicate, 29 decembrie 2023 a căzut într-o zi de vineri când, în mod cu totul surprinzător, s-a publicat în Monitorul Oficial Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 5442/2023, prin care termenul până la care persoanele juridice puteau depune la Trezorerie documentele pentru efectuarea plăților a fost prelungit până la ora 15:00.

Dincolo de aspectul aproape absurd al unei modificări publicate chiar în ziua în care termenul expira, ne întrebăm câți beneficiari au verificat Monitorul Oficial în dimineața zilei de 29 decembrie pentru a afla că termenul-limită pentru efectuarea plăților prin Trezorerie a fost modificat cu câteva ore…

Sigur că, aparent, prelungirea termenului era în interesul beneficiarilor însă, în realitate, mulți nu au știut de prelungirea termenului și, oricum, în cele mai multe situații, banii virați de autoritate cu o zi înainte nu au ajuns în timp util în conturile beneficiarilor, pentru ca aceștia să facă plata până la ora 15:00 a zilei de 29 decembrie 2023.

În acest context, este de menționat, pentru aceia care nu știu cum funcționează plățile prin Trezorerie, că ordinele de plată trebuie prezentate fizic la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului la care beneficiarul își are deschise conturile, nefiind posibile plățile online.

Și pentru ca acest scenariu kafkian să aibă un punct culminant, unii beneficiari, văzând că banii le-au intrat în cont în prima zi lucrătoare din 2024, fiind evident, așadar, că plățile către furnizori nu mai puteau fi efectuate până la 31 decembrie 2023, au solicitat clarificări în scris reprezentanților autorității de management, iar cel putin intr-o situatie acestia au dat asigurari că plata făcută chiar și cu depășirea acestui termen va fi considerată eligibilă.

Finalul este demn de absurditatea întregii situații și constă în emiterea de procese-verbale de neregulă pentru depășirea termenului de 31 decembrie 2023, prin care beneficiarii sunt obligați să restituie sumele plătite furnizorilor după data respectivă, deși imposibilitatea respectării termenului-limită a fost generată tocmai de modul în care autoritatea a gestionat calendarul plăților la finalul exercițiului financiar.

De la întârziere administrativă la calificarea situației ca neregulă imputabilă beneficiarilor

În aceste condiții, se naște firesc întrebarea: de ce trebuie să răspundă beneficiarii pentru greșeala autorității?

Primul răspuns care apare aproape reflex în materia fondurilor europene este că principiul bunei gestiuni financiare prevalează, iar definiția „neregulii” din legislația națională este una largă, incluzând orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, inclusiv atunci când aceasta rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor.

Însă, chiar și în aceste condiții, rămâne întrebarea dacă beneficiarul poate suporta automat consecințele financiare ale unei situații pe care nu a provocat-o și pe care nu o putea controla, în condițiile în care dreptul nu este doar un mecanism de aplicare rigidă a regulilor, ci exprimă, în esență, ideea de dreptate și corectitudine, iar o soluție juridică ce ignoră aceste valori ajunge să fie percepută ca fiind incorectă, chiar dacă se încadrează în litera legii.

Așa fiind, evident că răspunsul juridic este mult mai nuanțat decât lasă uneori să se înțeleagă practica autorităților și vizează limitele în care riscul administrativ al funcționării defectuoase a mecanismului public de gestionare a fondurilor europene poate fi transferat exclusiv asupra beneficiarului.

De ce soluția de sancționare automată este discutabilă juridic

Din punctul nostru de vedere, o astfel de situație nu poate fi tranșată în mod simplist, în sensul că simpla nerespectare a termenului de 31 decembrie 2023 atrage automat neeligibilitatea cheltuielilor făcute cu depășirea termenului și obligarea beneficiarilor la restituirea acestora.

Până la urmă, definiția neregulii nu ar trebui interpretată în sensul instituirii unei forme de răspundere obiectivă a beneficiarului pentru orice abatere, independentă de culpa acestuia, după cum nici principiul bunei gestiuni financiare nu înseamnă că orice abatere formală trebuie sancționată automat și că beneficiarul devine garantul absolut al tuturor disfuncționalităților administrative.

Mai mult decât atât, orice mecanism prin care consecințele unei disfuncționalități aparținând autorității ar fi transferate asupra beneficiarului ar încălca principiul de drept potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a obține efecte juridice în detrimentul altei părți.

Pe de altă parte, în dreptul Uniunii, care se aplică cu prioritate față de dreptul național, neregula constă în orice încălcare a dreptului Uniunii sau a dreptului național în legătură cu aplicarea acestuia, rezultată dintr-un act sau o omisiune a unui operator economic implicat în implementarea fondurilor ESI, cadrul juridic neexcluzând însă, în funcție de rolul concret exercitat, analiza conduitei autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor.

Apoi, împrejurarea că, potrivit art. 65 alin. (2) din Regulamentul 1303/2013, eligibilitatea cheltuielilor este condiționată de efectuarea plății până la 31 decembrie 2023 privește, în principal, raporturile financiare dintre statul membru și Comisia Europeană, în cadrul mecanismului de decontare a fondurilor europene.

În acest context, o eventuală constatare a neeligibilității unei cheltuieli la nivelul programului operațional se poate reflecta, în principiu, în relația dintre Uniune și statul membru, însă eventualul transfer al consecințelor către beneficiar nu operează automat, ci presupune o analiză separată a condițiilor de imputabilitate și a existenței unei nereguli în sens juridic.

Sigur că, dincolo de toate aceste considerente teoretice, pentru beneficiarii care au primit procese-verbale de neregulă pentru motivul de mai sus urmează o luptă lungă și dificilă, în condițiile în care autoritatea nu contestă că e vina sa pentru situația creată, dar invocă obligația emiterii de procese-verbale, urmând ca beneficiarii să le conteste și să-și găsească, eventual, dreptatea în instanță.

Între timp însă, procesul-verbal de neregulă devine titlu executoriu la expirarea unui termen de 30 de zile de la comunicare și, în lipsa unei hotărâri judecătorești de suspendare a efectelor acestuia, beneficiarii sunt buni de plată, rămânând să spere că vor rezista până la judecarea cererilor de anulare și eventuala restituire a banilor…

Oana Strătulă, Avocat Partener în cadrul Societății Civile de Avocați Strătulă și Asociații

Articol publicat în data de 08 Mai 2026 pe ziare.com.

Lăsați un comentariu